unui dumnezeu

Dumnezeul meu a murit acum 11 ani. ..11 acel numar mai diabolic decat 13 insusi...l`am ucis singura pe dumnezeul meu. Nu m`am gandit atunci ca poate as avea nevoie mai tarziu de el. Pai uite domane, n`am nevoie de tine! MA descurc si singura. Mereu am facut`o ca nu i`a pasat nimanui de mine si de ceea ce fac. De aceea te`am ucis.

Stii tu, doamne, ce esti? Esti o zana de poveste, care exista atata timp cat cineva crede in ea. Esti barza care aduce copilul pana cand se descopera sexul. Iubirea a ramas la tine in Eden. Ai luat`o la tine. Te`ai gandit ca asa ar fi corect si frumos. Un basm crezut de o mana de oameni de 2007 ani - asta e Biblia ta! Si totusi, poporul tau nu crede in Iisus...hilar, nu?

Dupa moartea celui numit hristos [mesia] totul a luat o turnura pur politica. Constantin cel Mare accepta crestinismul ca sa nu i se rascoale poporul, apar templierii care sincer, chiar nu ma intereseaza ce vroiau....de fapt, nu ma mai intereseaza nimic...

Bine a zis cine a zis "crede si nu cerceta". Poate daca ramaneam doar la ura mea impotriva unui dumnezeu era mai bine.