unui dumnezeu

Dumnezeul meu a murit acum 11 ani. ..11 acel numar mai diabolic decat 13 insusi...l`am ucis singura pe dumnezeul meu. Nu m`am gandit atunci ca poate as avea nevoie mai tarziu de el. Pai uite domane, n`am nevoie de tine! MA descurc si singura. Mereu am facut`o ca nu i`a pasat nimanui de mine si de ceea ce fac. De aceea te`am ucis.

Stii tu, doamne, ce esti? Esti o zana de poveste, care exista atata timp cat cineva crede in ea. Esti barza care aduce copilul pana cand se descopera sexul. Iubirea a ramas la tine in Eden. Ai luat`o la tine. Te`ai gandit ca asa ar fi corect si frumos. Un basm crezut de o mana de oameni de 2007 ani - asta e Biblia ta! Si totusi, poporul tau nu crede in Iisus...hilar, nu?

Dupa moartea celui numit hristos [mesia] totul a luat o turnura pur politica. Constantin cel Mare accepta crestinismul ca sa nu i se rascoale poporul, apar templierii care sincer, chiar nu ma intereseaza ce vroiau....de fapt, nu ma mai intereseaza nimic...

Bine a zis cine a zis "crede si nu cerceta". Poate daca ramaneam doar la ura mea impotriva unui dumnezeu era mai bine.

gol pustiu

Un gol de aer imi strabate creierul si mintea...incerc sa`mi amintesc daca mai stiu sa scriu - sau daca am stiu vreodata...Nu cred ca mi`a pasat de intrebuintarea scrisului pentru a face ceva cu viata asta...Mereu m`ascund printre litere de cerneala sau taste de calculator, cand poate ar fi fost mult mai bine sa...incerc sa scriu.

Nu stiu de ce am deschis acest cont, aici...poate pentru ca inca mai caut un loc in care sa fiu eu, fara sa existe acel complex infect, poate ca...trebuie sa fiu "la moda"...In fond si la urma urmei, a aparaut...am aterizat si aici...ma intreb pana cand....si ma intreb daca va avea vre`un folos...

Pauza.Pustiu.